Jurnal de Japonia – prima zi

Am plecat vineri, am ajuns sâmbată.

Ne-am pregătit sufleteşte pentru un drum de 14 ore, ne-am înarmat cu răbdare şi am pornit. Prima parte a mers repede: 3 ore până la Amsterdam, acolo am aşteptat o oră şi ceva şi ne-am urcat într-un avion maaaaare şi frumos şi albastru, care ne-a dus la Tokyo. Pe drum … multe filme şi din păcate puţin somn. Dar recuperăm noi…

Am ajuns la Tokyo sâmbătă, pe la orele dimineţii 11 şi jumătate. Am schimbat nişte yeni pentru o cafea care părea vitală în momentul acela şi ne-am îmbarcat în limuzina cu care prietena mea şi un coleg de al ei veniseră să ne ia. Lung drumul! Durează mai mult de o oră … şi asta dacă nu este trafic. Deci nu vrem să ne închipuim cât durează dacă apar şi nişte blocaje pe ici, pe colo.

În sfârşit intrăm în Tokyo … ne întâmpină un pod pe care îl văzusem doar în filme, faimosul Rainbow Bridge, care curge maiestuos în faţa noastră. În planul următor încep să se perinde clădiri care de care mai originale şi moderne, pe diferite înălţimi, care par nişte naie gata să concerteze. Printre ele distingem: copia Turnului Eiffel, zgârie-nori branduiţi cu cele mai cunoscute firme din înalta tehnologie mondială, o clădire ciudată despre care ni se spune că este o televiziune precum şi un turn în construcţie care va fi cel mai înalt din lume.

Fără să ne dăm seama ne-am şi cocoţat pe cea mai înaltă dintre cele … câteva şosele suspendate şi anume pe autostradă, care ne va purta până în centrul oraşului. Sentimentul este nou, straniu şi puternic în acelaşi timp: suntem deasupra tuturor celorlalţi şi cu toate astea nu suntem în avion.

Ajungem la destinaţie – Ambasada României – paradoxal şi ironic situată în cel mai scump cartier al capitalei nipone, cartierul Roppongi.

Ne lăsăm bagajele, facem rapid un duş şi pornim flămânzi – la propriu şi la figurat – prin oraş. După ce schimbăm nişte bani, luăm un prânz excepţional la un restaurant cochet din Turnul Mori. Trebuie spus că, printre altele, supa de ghimbir a fost absolut delicioasă.

Să vă povestesc puţin despre Turnul Mori… este un punct de referinţă al oraşului şi în special al cartierului Minato în care se află. Turnul se ridică maiestuos pe colinele Roppongi şi face parte din complexul Mid Town, cel mai mare complex de proprietăţi integrate, aici regăsindu-se companii prestigioase, restaurante, cafenele, apartamente, un hotel, un muzeu, un studio de televiziune şi cinematografe unde se organizează premiere de gală (recent chiar a fost lansat filmul Inception în prezenţa lui Leonardo DiCaprio, a regizorului Christopher Nolan şi bineînţeles a actorului japonez Ken Watanabe).

Time to go further…

Trecem, de data aceasta, pe sub şoselele suspendate şi pornim către unul din cartierele comerciale de top ale oraşului: colinele Omotesando. Pe strada principală, se înşiră elegante, pe ambele părţi, celebrele magazine de lux: Dior, Channel, Prada, Chloe, Ralph Lauren, Versace, Louis Vuitton, găzduite de clădiri superbe, de asemenea faimoase în arhitectura mondială. Diferenţa faţă de de Europa, unde aceste firme sunt în primul rând reprezentanţe de imagine ale mărcilor şi secundar, magazine, în Tokyo rolul lor principal este cel comercial, existând un flux continuu de cumpărători care populează şi achiziţionează o multitudine de produse din aceste magazine.

Pe la jumătatea străzii, fiind nişte mari amatori de cafenele şi copleşiţi de căldură şi de aglomeraţia din oraş, am simţit nevoia să ne oprim la o bere şi o prăjitură într-un… să-i zic… bistro, strecurat între două prestigioase magazine.

Întoarcerea am făcut-o pe altă stradă celebră din Tokyo: Harajuku sau “strada cu nebuni” cum i se mai zice de către localnici. Denumirea s-a născut în urma faptului că pe aici se plimbă japonezi costumaţi în persoanje de poveste, diferite animale, prinţi şi prinţese etc.

Pe lângă şocul vizual al unui mix greu de descris în cuvinte, Harajuku este o zonă în care, ca turist, reuşeşti cu greu să faci faţă atacului sonor şi asta pentru că fiecare magazin beneficiază de o persoană care stă la intrare şi urlă în portavoce. Se pare că aşa îşi anunţă ei reducerile!

Concluzia zilei: impact puternic! Am sentimentul că sunt atâtea de văzut şi de trăit în Japonia, încât aproape că aş sări peste somnul de noapte. Însă, of, organismul se face că nu mă aude. Aşa că…

… am revenit rupţi de oboseală – şi asta înţeleg că nu e nimic faţă de ce are să vină – la Ambasadă… Noapte Bună!

buy zopiclone 7.5-mg tablets premier transportation services vilafinil hgh for women dapoxetina comprar