Japonia – ziua a noua
Duminică e o zi mai liniştită, ca peste tot. Oricum este singura zi în care nu se lucrează în Japonia, cu excepţia zilelor libere prin lege. Să nu credeţi însă că nu există cazuri în care workaholicii japonezi nu lucrează şi duminicile. Cultul pentru muncă este dus la extreme aici, munca este motivaţia principală în viaţa lor şi tot munca şi problemele care apar pe plan profesional îi pot duce pe aceştia la sinucidere. Japonia are rata cea mai ridicată a sinuciderilor, din întreaga lume. Am aflat că în luna aprilie se intensifică aceste acţiuni, atunci când se închide anul financiar şi se pare că principalul motiv pentru care se sinucid este faptul că au dezamăgit compania în care lucrează. LOL!
Modalitatea cea mai folosită pentru a-şi curma viaţa este aruncarea în faţa metrourilor şi a trenurilor. Pentru metrou autorităţile au găsit aparent o soluţie: au pus garduri în staţiile de metrou, garduri care se deschid doar odată cu uşile trenului şi se închid tot odată cu acestea că să nu permită trecerea pe lângă ele.
Să trecem la lucruri mai frumoase!
Am plecat în plimbare către Palatul Imperial. Nu am intrat să-l vizităm, căci procedura este una foarte complicată, dar l-am zărit din parcul Edo, unde ne-am odihnit jumătate de oră pe iarbă bucurându-ne de o aşa-zisă răcoare dată de copaci.
Am continuat cu Ginza, cartierul magazinelor ceva mai accesibile buzunarelor noastre, am luat prânzul la berăria Ginza Lion, cea mai veche berărie din Tokyo, care a fost construită la începutul anilor 1900 şi a rezistat perioadei în care Japonia a fost aproape complet distrusă. Locul seamănă foarte mult cu o berărie germană şi este ideal pentru a ieşi cu gaşca.
Cum se făcuse destul de târziu – am omis să va spun că Ambasada României din Japonia îşi închide porţile la orele 23.00 şi se redeschide la 7 am, aşadar dacă eşti oaspetele lor, nu ai cum să-ţi petreci seară pe la sindrofii târzii sau prin cluburi – am decis să ne apropiem de casă oprindu-ne rapid pe colinele Roppongi, am mâncat apoi câte o prăjitură la Bar del Sole şi ne-am întors plini de încă o zi frumoasă acasă, alegând de data asta strada Azabu-jūban, care face parte dintr-o zonă rezidenţială a capitalei japoneze.
One more day gone, one more day left…
Vă pup
