Life as we should know it… or juice it, baby!
Intotdeauna am spus despre mine ca pot orice, desi acest orice s-a redus deseori la actiuni ce nu ma afectau direct, fizic sau mental.
M-am trezit fata in fata cu realitatea. Mi-au iesit acele cuvinte din gura si fara sa stau prea mult pe ganduri, am spus ‘Da, vreau si eu de maine, se poate?!’
S-a intamplat intr-o seara, intr-o cafenea, stand de vorba cu o foarte buna prietena. Cuvintele ne ieseau din gura de-a valma, vorbeam pe rand dar abia asteptam sa avem din nou sansa sa aruncam pe masa alte si alte cuvinte, alte si alte povesti, intamplari noi.
Dupa un monolog de neinteles si plin de incertitudini – al meu, a venit si randul ei. Si am ramas acolo, la ea. Am ascultat pret de trei ore o poveste, o insiruire de sentimente, trairi, senzatii, noutati. Vorbeam despre viata sanatoasa, despre corpul uman, despre transformari, principii si mod de viata. Vorbeam despre detox.
O reprezentanta perfecta a sintagmei ‘ suma viciilor este constanta’ se uita fascinata la interlocutoarea ei si gandea ‘cum ar arata viata mea daca de maine, pentru o saptamana macar, as incerca sa fiu doar eu cea care stabileste rolurile in filmul in care joc de aproape 40 ani?’
Cu emotie in glas, am declarat final “ Incepem cu 5 zile si daca nu voi reusi mai mult de atat, as vrea ca in fiecare sezon sa facem asta. Ba chiar ma gandesc ca o zi pe saptamana sa consum doar ce imi trimiti tu, cele sase sticle de licoare facatoare de minuni, aducatoare de viata’.
Ca in povestile lui Creanga, principiile binelui si raului se confruntau in mine, acest conflict dandu-mi ocazia sa ma intreb ‘oare binele va invinge?”
Astfel ca, am inceput sa imprastii zvonul familiei, prietenilor, tuturor celor care stiam ca ma vor sustine si imi vor spune cat de minunat as putea sa ma simt si ce idee excelenta am adoptat. Nici ei nu credeau ca voi rezista, dar ce costa un gest incurajator cand femeia avea atata nevoie… La cateva zile distanta, prietena mea m-a sunat si mi-a spus ‘ Eu sunt pregatita, am tot ce imi trebuie sa incepem’.
Asteptam infrigurata in usa, o masina care sa-mi livreze pachetul. A sosit. 6 sticle a cate 500 ml fiecare, numerotate de la 1 la 6, ca la scoala. Fiecare cu rostul ei, fiecare cu culoarea si beneficiile ei. Si evident, cu indicatiile aferente ‘ Le bei din doua in doua ore, la ora 18 trebuie sa fie ultima, dupa care nimic, doar ceai si apa’.
Ma uitam la ele si imi spuneam ‘ Eu pot, doar tin regim de-o viata. Stau nemancata cu zilele, este simplu’. O alta voce insa, imi soptea suav la ureche ‘ Glumesti, n-are nicio legatura, n-ai auzit ce-a zis, n-ai inteles ca este altceva? Nu ai bagat la cap ca, desi ai tinut regim, asta este detoxifiere? E sublim la final, dar este destul de greu la inceput. Si poate nu in prima zi, dar in a doua …’
Mi se facuse frica, dar am inceput de luni cu sticla numarul 1.
Detox Lemonade. Ceva inimaginabil, o amestecatura de arome si gusturi, de la lamaie, agava si ghimbir pana la goji, piper cayenne si fructe salbatice. Am savurat fiecare aroma si am inceput sa-mi amintesc ce m-a invatat prietena mea si care sunt beneficiile fiecareia. La fel cu urmatoarele 3. Verde, foarte mult verde (spanac, castravete, menta, busuioc, patrunjel, kale, telina). Si fructe, multe fructe si citrice (mar, ananas, para, portocala, lamaie). A urmat sticla cu numarul 5, multa sfecla, morcov si ananas, iar la final, my favourite Cash Milk (banana, lapte de caju, agava, scortisoara, vanilie, curmale si apa…)
Desi constienta de beneficiile unei astfel de cure de detox si chiar cu lectia invatata, dupa prima zi, am crezut ca renunt. Eram slabita, fetele ma intrebau la birou din ora in ora daca imi pot da ceva, un mar, un biscuit, orice, ma simteam ca ultima naufragiata pe o insula pustie inconjurata de o mare involburata. Fara scapare.
Am adormit.
A urmat o a doua zi de detox, un pic mai usoara, iar in a treia eram deja altcineva. Cu o fata luminoasa, ca dupa o saptamana de vacanta intr-o destinatie exotica, am inceput sa imi exprim bucuria de a ma alimenta diferit, cu beneficii directe si imediate. Ma plimbam cu sticlele pe culoarele firmei, la intalniri, pe strada, de parca aveam un al treilea copil in brate, ceva ce trebuia neaparat aratat intregii lumi. Surprinzator, pe langa bucuria de a-mi oglindi fericirea interioara la exterior, am descoperit si o diminuare vizibila a numarului de kilograme.
Zilele patru si cinci au fost o reala incantare. Nu mai simteam nici foame, nici pofta, deja gusturile sucurilor imi devenisera atat de familiare si indispensabile. Am decis sa nu renunt la ele. Am decis sa le fac parte din viata mea…
Asa ca, daca va convingeti cumva ca viata este in primul rand despre astazi, just… juice it!
By Raluca Moroianu