Sa ne traiti, dragilor!

 

Cine sunt de fapt, bărbaţii în jurul cărora ni se învârte întreaga viaţă în diversele ei etape?

 

Doctorul ginecolog. E cel care trage de noi…la propriu… Şi e cel mai dezavantajat… că nimeni nu-i mai ţine minte figura.

Tata, primordialul tată. Ne împiedicăm în picioarele lui când suntem mici, încercăm să ne băgăm în seamă cu individul ăsta mult prea ocupat care ne ia în braţe doar în week-end, care o ajută pe mama doar cand îl cheamă ea, care s-a lăsat greu când a fost vorba să ne aducă pe lume, care e speriat de mogâldeaţa care se uita cu ochi mari la el. Dar şi dacă tata ne-a zis ceva…e sfânt!

Bunicul. Cu el ne merge cel mai bine şantajul sentimental, ne face toate poftele şi nici nu îi spune lui tati toate prostiile pe care le facem. Aşa da… bărbat!

Fratele. Ei bine, cu el e cam greu. Căci, dacă n-am nimerit unul protector şi atent cu surioara lui, nu e prea fun: vrea toate bomboanele, toate jucăriile, apoi creşte şi vrea toţi banii. Şi se şi supără dacă mama şi tata au mai mare grijă de noi…
Dar dacă e protector… se schimbă povestea! Ce poate fi mai frumos decât gelozia unui frate, îngrijorarea când întârzii, atenţia pe care ţi-o acordă, dragostea lui… mmm ce poftă aş avea de-aşa un frate…

Vecinul. E nenea care vine în vizită la tata şi beau bere împreună sau se uită la meciuri. Îmi plăcea de el când eram mică că îmi aducea bomboane şi vorbea frumos cu mine, deşi cam mirosea a băutură…
Şi tot vecinul e băiatul acela frumos de la apartamentul din capătul palierului care aleargă şmechereşte pe scări şi nu ia niciodată liftul. Şi e mereu îmbrăcat cool. Numai că nu mă bagă niciodată în seamă… of… doar o dată era să dea peste mine…. Da’ lasă că mă fac eu mare!

Vânzătorul de la magazinul din colţ. Ăsta mă cam enervează. Când eram foarte mică se mai juca cu mine, dar acum că am crescut se uită cam ciudat la mine şi mi-e cam frică să mă duc singură la magazin… Vezi? Din nou simt lipsa unui frate ocrotitor.

Profesorul sau cine are noroc, chiar dirigintele. Înveţi de drag pentru orele lui. Simpla lui prezenţă acolo este o invitaţie să răspunzi, să vii cu lecţia ştiută. Mai greu e cu profesorii de sport. Dar şi mai challenging… poate chiar slăbeşti…

Colegul de clasă. Of, iarăşi e un capitol greu. Pentru că e concurenţa acerbă. Şi apar o mie de întrebări: dacă nu te cere pe tine la Ţară, ţară, vrem ostaşi? Sau dacă te tachinează în pauze? Nu, asta e de bine, problema apare dacă nu te tachinează…
Dacă a devenit între timp coleg de liceu sau de grupă, lucrurile se mai simplifică pentru că ocheadele şi chimia rezolvă multe…

Prietenul. Da, prietenul, că doar ţi-a cerut prietenia. Aici e cu emoţie. Vă ţineţi de mână, vă plimbaţi romantic după ce ţi-a oferit un trandafir (bucură-te acum că mai târziu nu o să ţi se mai întâmple surpriza cu trandafirul), povestiţi de la şcoală, poate chiar te şi sărută…pe obraz.

Ah, am uitat de colegul ăla rău din clasă. Trebuie menţionat şi el că doar pentru el te fardezi şi te aranjezi…

Din nou tatăl. Acum e parcă mai volubil, e adevărat că nu prea ştie el despre ce să vorbească cu mine şi cred că se şi teme să nu-i povestesc detalii despre vreun băiat, dar altfel, acum ne înţelegem mult mai bine (deşi tot mogâldeaţă am rămas în ochii lui).

Actorul preferat. A început cu Alain Delon în frageda pruncie, apoi i-a luat locul Brad Pitt, iar acum e timpul lui Clive Owen… Nu te poţi pune cu evoluţia!

Primul iubit. Wow! Câtă tensiune! Şi nu doar sexuală. Trebuie să-l cunoască mama. Ok, dar ce mă fac cu tata? În plus, vrea să mă duc acasă la el când lipsesc ai lui…huh! Trebuie să fac faţă că doar am caştigat bătălia în defavoarea tipei de la grupa 1. Pe caaai!!!

Al doilea iubit. Hm… e ok… numai că e foarte deştept şi nu ştiu cum să fac să nu se prindă că de fapt mă ajută să trec peste despărţirea de primul…

Din nou profesorul. De data asta, e cel de procedură civilă. Încep să înţeleg ce înseamnă un bărbat. Şi de aici problemele… ha ha!

Colegul de birou. Drăguuuţ. Dar am iubit. Ah, şi el sotie.

Amicul. Amicul e amic pentru că ţi-a povestit relaxat – aici e diferenţa de iubit – de toate fostele lui iubite. Şi acum că ştii tot, de ce nu vrei să te combini cu el? Mda, ştiu… ca să-i poţi povesti şi tu despre iubiţii tăi.

Iubitul prietenei tale. Of, ce situaţie. Se tot holbează la mine şi mă dezbracă din priviri. Nu înţeleg ce vrea, nu înţelege că am şi eu principii? Doar ţin la prietena mea… Într-adevăr, are ochi frumoşi, ce să zic… mai vedem după ce se despart.

Şeful. Ooooo… câte emoţii şi câte transpiraţii ca să fac eu cel mai bun proiect. Câte priviri curajoase aruncate către el în timpul şedinţei, câtă timiditate când îţi vine rândul să vorbeşti, câtă vanitate satisfăcută că eşti singura la care nu ţipă!

Şeful şefilor. E super meseriaş. Da cine-l vede pe la birou?

Maseurul. La început panică totală! Oare mă voi putea relaxa? Mă mai liniştesc treptat când îi văd verigheta (da, rar se întâmplă să te bucuri de aşa ceva…). Mă crispez când îi simt mâinile pe spatele meu. Mă rog, forţa din mâini. Dar m-am relaxat total când, după mai multe şedinţe, mi-a destăinuit că verigheta e doar aşa…e gay.

Fostul iubit. E simpatic, mă distrez cu el. Am devenit amici. E mai simplu aşa. Şi reciproc avantajos.

Scriitorul cărţilor mele preferate. De unde mă cunoaşte oare individul ăsta? Cum de ştie el ce bărbaţi îmi plac, ce mă face să râd şi ce mă face să plâng?

Logodnicul. A trecut toate testele. Ale mele şi ale familiei. A fost mai greu cu gaşca. Dar s-a descurcat. Şi acum ne împărţim reciproc gândurile şi iubirea.

Soţul. Am ajuns aici pentru că am reuşit să nu devorez tot pe când eram doar iubiţi. Acum împărţim şi orele de somn când plânge cel mic.

Fiul. E cel mai frumos cadou primit de la soţul meu. Îi numărăm scâncetele, paşii, vorbele, gesturile. Urmează să-i numărăm iubitele. Abia aştept.

Dumnezeu! E cel care mi i-a dat pe toţi cei de mai sus. Ca să învăţ ce înseamnă iubirea. E bărbatul suprem, e tatăl, e fiul, sunt eu – femeia care iubeşte Bărbatul.
Cel făcut din carne, asa cum spune Andries.

La mulţi ani, dragii mei! Existaţi şi este suficient! Chiar dacă nu recunoaştem des…

Noi, femeile

Ps. Să nu beţi prea mult mâine seară!