Soare
ce imi place mie…
Toamna si paletarul ei culori daruite copacilor.
Zapada. Imi cer scuze soferilor. Dar ma fascineaza si ma trimite-n basme. Childhood stuff…
Atmosfera destinsa. Nu resping tensiunea datatoare de creatie. Dimpotriva.
Petrecerile. Reusite. Inedite.
Actorii. Buni, desigur. Iar asta se verifica prin aparitia sentimentului de coplesire si de lacrimi in coltul ochiului meu, la finalul prestatiei lor.
Dansul. In toate formele lui.
Armonia. Viata. Energia.
Sa am oameni frumosi in jurul meu. Cu moaca si cu fapta. Si sa ne bucuram reciproc unii de altii.
Si da, mai presus de multe… CULORILE. Puternice, provocatoare, calde, reci, datatoare de controverse, dar si de energie pozitiva, combinate, purtate, machiate, pictate, jucate…
Uneori invidiez vantul
Ca poate sa sufle peste gandurile mele.
Le cerne si le imprastie,
Ca apoi, oricand vrea sa-si potoleasca zbaterea,
Le cauta, le cerne si le aduna.
Alteori invidiez luna
Ca poate lumina iubiri.
Le vede, le mangaie, le pazeste,
Ca apoi, oricand o acopera un nor,
Le daruieste mirajul viselor.
Niciodata nu invidiez Soarele,
Ca poate aprinde orice.
Pentru ca Soarele sunt eu…
Mi-e frica insa de ploaie,
Ca poate stinge orice.
Mai ales pe mine….
Si atunci chem vantul, luna, soarele…
suv car service nyc xanax bars for sale viagra pour femme